la comana prin berceni-dobreni-colibasi

Voiam de ceva timp sa ajungem pe biciclete in marea si frumoasa padure de la Comana. Am vorbit de cu seara toti 7 si ne-am hotarat sa o luam pe la Berceni, evitand groaznicul drum Bucuresti-Giurgiu.

dis de dimineata ne-am trezit si am constatat ca am ramas doar eu cu Rox. Intr-un tarziu suna vlad, care a avut o problema cu telefonul si nu s-a trezit. am admirat totusi ca chiar si-a dorit sa mearga si l-am asteptat la aparatorii patriei:

 Am pornit la drum:

Bike route 885871 - powered by Bikemap 

Traseul e destul de dragut, fara mare aglomeratie si mai ales fara tiruri. Merge predominant prin localitati. Am ales sa mergem prin Dobreni si nu prin Vidra pentru ca drumul abia a fost asfaltat si e inca foarte liber. Ne-a placut si Campurelu, care era destul de chillax, cu oameni, oi si carute pe strada, de simteai ca esti la tara si nu pe sosea in putoare de fosile arse.

Nu a fost soare decat vreo 5 minute toata ziua, dar la dus ne-a batut vantul din spate si se mergea asa usor ca am trecut de Colibasi si implicit de podul peste Arges si am ajuns la Gostinari, unde am gasit o comoara:
O biserica veche, foarte frumos lucrata, abandonata. Am inteles ca era greco-catolica. Era inconjurata de ziduri groase cu poarta mare, tot din caramida. E pictata frumos si are coloane superbe pe afara, dar cel mai mult m-a impresionat sa-i vad sub piele, frumusetea arcadelor de caramida, sustinute prin forta gravitatiei si domul, tot de caramida. biserica e lovita de un cataclism biblic si despicata dintr-o parte in alta de crapaturi dar inca de o frumusete stranie.

Am trecut Argesul pe la ecluza din Colibasi, pe podul in renovare si am urcat dealul Gostinari, o uriasa si superba platforma verde-crud, de unde se vad meandrele Argesului.

Am intrat apoi in padure, si, dupa un zbor cu turbulente prin hartoapele drumului de tara, cu peste 40 km/h, care ne-a amestecat toate organele (dar foarte distractiv), am ajuns in Comana.

Padurea e foarte frumoasa si am regretat ca nu am putut sta mai mult. Am vazut si o caprioara, si ruscute in fruct.
La intrarea in partea de padure la sud de Comana erau zeci de biciclisti, dar toti veniti cu masina, ceea ne-a facut sa ne simtim foarte bine.

Nu ne-am abtinut si am mers si pe scanduri, prin stufaris, cu bicicletele in spate.

La intoarcere nu a mai fost vant deloc si am ajuns repede in Bucuresti. Au fost vreo 115km superbi si nu foarte obositori.
later edit: am vazut si prima barza (pentru mine) de anul asta si a completat sentimentul ala de euforie. Din masina nu prea simti miros de tara, nu ai timp sa vezi biserici abandonate ascunse dupa case si fazani care-ti taie poteca, nu simti vantul pe fata si ploaia si dealurile sunt mai mult notiuni abstracte.