Valea Urzicii - 9 sept 2011

De cand am inceput prima data sa ne miram la minunile descrise in cartea lui Kargel ne-am si decis sa le vedem, macar pe alea mai usoare. Asa ca am inceput cu vaile, locuri incredibile, total diferite de traseele marcate cu care eram obisnuiti.
Unele sunt largi si marginite de pereti maiestuosi sau creste elegante, altele sunt inguste si scobite adanc in piatra, altele sunt ametitor de verticale.
Una in schimb ni se parea de neatins: Valea Urzicii. Auzisem ca nu prea e urcata. Citisem ca e 2a.
Si uite cum, intr-o vineri, Andrei ne spune daca nu vrem sa urcam cu el, Roze, Octavian si Viorica pe temuta vale. Ne-am tot sfatuit si uitat pe net si ne-am hotarat sa nu mergem, ca ne depaseste. Totusi, pe la 11 noaptea ii dau mesaj lui Andrei ca ne vedem la 7 jumate in Busteni.
O descriere buna a traseului este aici.
Sa trecem la subiect.
La 4:50 eram la Autogara Ritmului, la 5:16 pleca microbuzul. Am dormit pana la Comarnic, destul cat sa nu-mi mai simt un picior. Roxana zicea ca nu prea putut sa doarma. Am facut pauza. Aveam niste emotii...

Pe la 7:20 ne lasa in Busteni, aproape de intrarea pe drumul de Gura Diham. Sunam pe Andrei, care ne spune ca ne pescuiesc de pe drum in vreo 10 minute.
Ii cunoastem oficial si pe Octavian si Viorica, pe care ii stiam de pe net, ne lasam 'casa' in masina, luam echipamentele de 'cocotobauri', cum foarte frumos zicea Rux si o luam in sus, cum scrie pe limba la bocancii Scarpa (ca sa stii ce sa faci cu ei).
 As vrea de la inceput sa-mi cer scuze pentru poze, care sunt cam arse, pentru ca nu aveam aparatul meu si nu am fost deloc obisnuit cu acela :)

ne uitam dupa privelisti :)

Planuri de viitor: Santinela Vaii Verzi

 Am intrat in vale, care e compusa dintr-o serie de canioane inguste, separate de saritori destul de impresionante (pentru noi).

Prima saritoare, foarte usoara si distractiva, mai ales cand o urci in mansa...Andrei a plecat cap.

Noi dadeam indicatii de jos

Pleaca si Rox

Catara ca o felina

Apoi alta felina, o pantera Roze

Eu am mers pe sub bustean

Dupa aceasta prima saritoare a urmat o a doua, mai dificila. Nu aveam prea mult timp asa ca am ocolit-o pe versantul din stanga (dreapta cum urci).

O alta saritoare mai usoara

Asa pare mai spectaculos

 Trecuti si de aceasta saritoare a urmat o sedinta foto scurta...

Make lof to ze camera

 Apoi a urmat o saritoare cu tunel si placerea tuturor: poza de la iesirea din gaura

Roze

Viorica

Octavian

A urmat apoi o saritoare mare si verticala, cred ca iesirea din al treilea canion, la care a trebuit sa ne punem papucii, mai putin Viorica, ce a urcat foarte elegant in ghetele de la Scarpa de care vreau si eu :)

Roxana se ganeste ca va trebui si ea sa urce

Primul a urcat Octavian, care ocazional a pus ceva nuci, pentru mai multa siguranta

Octavian a deschis drumul

Aproape sus

 Aici am aflat de ce nu face nimeni valea asta: e foarte ingusta si sritorile dureaza mult sa le urci, timp in care cei care asteapta ingheata. De asemenea privelistea nu e asa maiestoasa ca la alte vai mai deschise.

Inchisi in frigider

randul Roxanei

between a rock and a hard place :)

Pleaca Roze, cu putin ajutor

Viorica s-a miscat foarte bine, cu toate ca nu era in papuci

Mai sus valea devine iar mai practicabila. Am dat de zapada de anul trecut sparta in abstracte poezii inghetate :).

Apoi a urmat o saritoare mai micuta si o portiune foarte friabila, de unde nu am poze pentru ca mereu cadeau pietre si trebuia sa stam ascunsi sa nu ne pizdeasca vreuna in cap.

Dupa inca o saritoare mica, am ajuns la saritoarea mare, unde am decis iar ca ar dura prea mult sa o urcam si ne-ar prinde noaptea in vale, asa ca am ocolit iar pe stanga (dreapta cum urci).

 Dupa un pasaj ce parea palpitant din cauza pietrelor foarte mobila, dar care a fost foarte sigur pana la urma, am iesit intr-un valcel. Am tinut ramura din stanga cu urci a valcelului.

Se vede BMC, cred

A urmat o traversare nasoala pentru ca era pe pamant foarte mobil. Eu am plecat ultimul si pleca rau cu mine pamantul. Era sa raman agatat in coarda odata dar m-am enervat si am demarat la deal.

Am continuat urcarea printr-un valcel ingust. La un moment dat am dat de o branita pe care m-am dus sa o explorez. Dadea in jnepeni. Intre timp Andrei a luat-o inainte si a nimerit intr-o parte foarte uda si alunecoasa a valcelului.
Am continuat prin jnepeni si am ajuns in Brana Mare a Costilei, de unde am asigurat la un jneapan si i-am aruncat coarda lui Andrei, care, odata asigurat a prins puteri magice si a ajuns sus imediat. Ne-am strans toti in BMC si am continuat spre Valea Priponului.

 Am descoperit ca BMC fusese marcata cu sageti rosii.

pana la urma, orice durere merita acolo sus

Am coborat Valea priponului pe poteca ocolitoare si am fost imediat la strunga.
Am ajuns pe intuneric la masina. Pe Andrei il durea rau maseaua.  Am dormit in Poiana Tapului, intr-o poienita.

A doua zi nu am mai facut nimic...
Cand sa luam trenul, surpriza! Era Orient Expresul in gara. Ne-am zgait la el pana a venit personalul nostru de cacat.

In personal, ne-am asezat langa un nene foarte dragut, pana cand a scos o bucata de branza si tot felu de chestii de mancat. Ne-am dus in spate (erau doar 2 vagoane). In ultimul vagon, ultima parte avea o perdeluta. Mai stateau un mos si o baba si nu era nimic marcat, niciun afis nimic, asa ca ne-am gandit ca e ok de stat. In scurt timp a venit controloarea care a inceput sa urle ca ce cautam acolo, ca e 'compartimentul ei'. Am intrebat-o de ce are nevoie de 8 scaune ca sa stea jos si a inceput sa urle si mai tare ca e obosita (pesemne de la munca grea de a sta in tren si a capsa bilete si negocia spagi). Am intrebat-o de ce nu a pus o hartie e care sa avertizeze prostii care isi iau bilet sa nu se aseze acolo si a zis ca nu e ea obligata sa ne garanteze loc in personal. Cu toate ca mosul si baba nu schitau niciun gest, ne-am hotarat sa gasim alte locuri, sa nu ne mai certam cu proasta. In timp ce ne ridicam de pe scaun o apuca pe Roxana de mana si o smuceste, moment in care am vazut rosu. Nu voiam decat sa-i sar cu picioarele pe burta acestei nenorocite care nu stia sa comunice decat prin jigniri, moment in care am luat-o de brat si i-am zis ca daca o mai atinge pe Roxana ii trag una de-i sar toti dintii din gura.
Asta a avut un efect si mai rau. A inceput sa tipe ca cheama TF si luam nustu cata amenda. I-am spus sa cheme politia ca va ajunge tribunal ca nu platimi nimic, dupa care a inceput sa ne jigneasca si mai tare si sa zica ca ii stie ea pe astia ca noi care platesc sa ia diplome la facultate si sunt defapt niste prosti. Pesemne ea era efat o intelectuala si luatul spagilor in tren era doar un hobby pentru biata carturara.
A venit apoi un controlor care ne-a gasit alte locuri si mi-a spus sa nu mai fiu tare in gura ca el e din Bucuresti si cunoaste tiganii si sa stam cuminti. Eu tot speram ca vine politia si rau imi pare ca nu am sunat la 112. Apoi am vazut de ce s-au suparat acesti precursori ai cimpazeului pe noi: defapt acolo era 'biroul de luat spaga' al trenului si noi le deranjam lucrativa afacere. De aia are personalul 2 vagoane in care stam pe jos ca vitele: pentru ca unii cer spaga si altii dau. Tuturor va multumesc!