Cogealac - Macin - Vadu, liniste, pace, soare, mare, flori, pasari, culori, catei, oameni

Trebuia să vedem şi Măcin. Ne chema, ne ademenea cu parfum de bujori şi ţipete de păsări, cu foşnete de ţestoasă prin iarbă şi licăriri de limbă de şarpe timid. Era vineri şi aveam o vagă idee de traseu care să inceapă din Braila şi poate reuşeam să ajungem şi pe la ceva loc fosilifer, că e plina Dobrogea de ele. Mă agitam să termin cu ultimele treburi prin oraş cand sună Silviu. Voia să vină cu noi şi, mai mult, să ne ducă pană la Cogealac, unde trebuia oricum să-i ducă pe ai lui. Veste super! Oricum eram intrigati să vedem cum e o tură mai lungă cu el.
Am facut bagajele în mare grabă şi am plecat în noapte spre Cogealac. Ajunşi, am cunoscut mai bine pe părinţii lui, nişte părinţi cu adevărat cool, fără să se chinuie măcar să fie asa, pur şi simplu sunt. Am cunoscut şi pe căţelul Jimmy, un mare iubăreţ.
Ne-am trezit târziu şi ne-am urnit printre eoliene, încercând să evităm cât mai mult din DN 22, în timp ce admiram giganţii.
Roxana nu a fost atentă la coborârea prin bolovani spre DN şi a luat o trântă care i-a făcut o julitură adâncă la genunchi, dar s-a pansat şi a continuat curajoasă. Între timp bicicleta lui Silviu făcea un ţăcănit ritmic de la pedalier şi am crezut că i s-au uzat rulmenţii, cum păţisem eu în iarnă.
Am ieşit la DN, care era destul de pustiu. Până în Baia a fost mai mult coborâre şi am zburat pe asfalt cu 40 fără să dăm la pedale. E foarte distractiv să-ţi reglezi distanţa faţă de cel din faţa ta, numai prin poziţia corpului pe bicicletă.
În Baia, Roxana s-a dezinfectat şi pansat bine, am băut o bere şi am pornit spre Slava Rusă, unde, spre bucuria noastră, este şi Ibida, una din puţinele vechi cetăţi dobrogene pe care încă nu le văzusem.
Zi toridă de vară, nimeni pe uliţe sau în curţi. gardurile din Slava Rusă şi unele case sunt făcute cu piatra din zidurile Ibidei. Nu am găsit mare lucru. Era foarte puţin rămas şi foarte puţin excavat. România încă nu s-a trezit din ideea comunistă că trecutul trebuie distrus şi din rămăşiţele lui să se facă un viitor nou, total diferit (uite ce bine a mers până acum).
Ne-a făcut să tresărim un şarpe mare şi curios, care ne-a cercetat gustând aerul şi privind atent şi a fugit repede.
Am luat apă de la un băiat şi am continuat drumul.
Îmi place să cer apă la ţară. Imi place că încă nimeni nu concepe că ai putea fi lăsat fără apă.
A urmat un drum liniştit, mărginit din loc în loc e copaci, trecând prin Slava Cercheză şi Ciucurova, după care am făcut picnic la pădure.
Am rămas fără apă pe urcarea prin soarele nemilos şi încercam disperaţi să stoarcem un strop dintr-o pompă pe margine drumului, în satul din vârful dealului, Atmagea (în turcă Şoim), când ne-a poftit la el acasa un domn foarte de treabă, să ne dea apă. Erau o familie simpatică de machedoni bătrânei dar încă în forţă, la casa lor de vacanţă din vârful dealului, împreună cu motanul portocaliu (portocaliu aprins şi strălucitor în lumina apusului) Gheorghe.
Oameni mândri şi primitori, văzându-ne cum ne repezim la apă, ne-au poftit înăuntru la o cafea. Se vedea că sunt înţelepţi. Aveau monografia satului Atmagea, pe care ne-au dat-o să o răsfoim. Sat turcesc la origine, a fost dezvoltat de colonişti germani, care au fost apoi duşi cu forţa în Germania de către nazişti.
După o cafea bună şi o conversaţie şi mai bună am plecat cu zâmbetul pe buze, mai ales că urma o coborâre uriaşă spre Horia, pe care am depăşit 64Km/h, record personal.
Ne-a prins noaptea pe drumul spre Balabancea. Eram la poalele Munţilor Măcin. Pe întuneric am urcat pe un drumeag ce intra în pădure şi am pus corturile la marginea pădurii.
Atunci a apărut fluturele Ochi de păun mare, cel mare din Europa, care s-a aşezat liniştit pe o plantă şi ne-a lăsat să-i facem câte poze vrem, după care a dispărut în noapte.
Silviu mi-a arătat cum să fac poze la cer în care stelele ies ca nişte cerculeţe şi am adormit încercând să ne dăm seama ce mişună prin pădure.
A doua zi am observat că zgomotul de la bicicleta lui Silviu venea de la faptul că pierduse 3 şuruburi de la foaia mică, ce se bălăngănea în unul singur. I-am dat câte unul de la noi şi s-a terminat cu problema.
Am intrat pe poteca ce traversa muntele spre Cerna, prin pădure. Era plin de flori şi ţestoase şi omizi, care atârnau de firişoare din copaci şi se adunau pe noi. La un moment dat am împins bicicleta prin flori ce treceau de brâu.
Era aşa de frumos că ne opream mereu la poze şi cred ca am făcut vreo 5km în câteva ore.
Coborârea în Cerna a fost sublimă, întâi furtunoasă prin şleauri de pământ prin pădure, apoi pe drum neted de pământ care făce praf aşa frumos în urma noastră.
În Cerna ne-au primit nişte oameni în curte să ne spălăm şi să luăm apă şi au stat şi la taclale cu noi.
După o bere şi nişte jeleuri în centru am început să urcăm spre Greci. În vârful dealului am găsit peşti morţi pe jos.
La coborâre ne-am bălăcit într-un lan de rapiţă.
După-amiaza eram în Greci şi ne-am oprit la cofetăria Angelo unde am mâncat prăjituri foarte bune şi am băut fanta rece.
Am pornit iar pe drum de ţară spre traseul ce avea să ducă la bujori. Am ajuns cu lăsarea serii la locul de campare, unde eram singuri. Am dormit excelent pe mesele de lemn, în aer liber.
A doua zi am plecat spre bujori, pe drumuri mici si afundate, prin pădure. Mă bucuram să mai scap de soare că mă mânca rău de tot spatele de la arsura din prima zi.
Ne-am bucurat foarte tare să găsim bujorii înfloriţi. Mereu mi se pare miraculos să găsim în sălbăticie aşa nişte flori mari şi spectaculoase. Aşa o investiţie în aspect rivalizează orice operă de artă umană.
După bujori ne-am orientat prost şi am rămas pe traseul marcat, în loc să stăm pe drumul forestier. Poteca a fost din ce în ce mai îngustă şi mai greoaie şi am împins bicicletele până la Piatra Lacului. De acolo ne-am întâlnit cu traseul de biciclete, care apoi a coborât abrupt şi spectaculos în pajiştea de sub munte.
Ne-am spălat la fântână şi am coborât iar în Greci, unde am găsit o cârciumă care arăta foarte promiţător dar avea doar bere caldă.
Apoi, căutand pe stradă, am fost invitaţi să intrăm cu bicicletele la Caru cu Bere, evident versiunea a la Greci.
Aveau bere rece, tocmai montau instalatia de draught, şi mici foarte buni şi ieftini. Cârciumarul a fost foarte primitor, ne-a adus şi hartă şi un album cu poze din Măcin şi nici măcar nu a vrut să accepte banii lăsaţi în plus la notă. Când vom mai trece prin Greci ştim direct unde să mergem.
După o ultimă prăjitură la Angelo am urcat spre traseul cicloturistic din nordul Măcinului, sperând să coborâm pe la Valea Fagilor. Traseul este foarte frumos, cu drumuri prin pădure afundate în pământ, dar ne-au măcelărit ţânţarii şi am greşit o intersecţie undeva pe sus, coborând mai devreme de Valea Fagilor, în nişte câmpuri de rapiţă.
Se lăsa seara. Am continuat pe Dj 222A spre Nifon. Am urcat pe drumul forestier care urca spre Ţuşuiatu, pentru că pe GPS zicea că acolo e ceva loc de campare, la intersecţia cu drumul ce merge spre Vf. Lojniţei. Foarte aproape de intersecşie era tăiată pădurea la ras, o porţiune mult prea mare că să poată fi justificată de vreo strategie de regenerare sau colectare sustenabilă cunoscută omului. Parc Naţional Românesc!
Se auzea muzică şi venea fum dinspre locul marcat pe GPS, asa ca am intrat puţin mai jos, pe alt drum, într-un luminiş unde ne-am oprit. A coborât dispre ţuşuiatu un SUV uriaş încărcat cu 2 motociclete enduro.
Noaptea, spre dimineaţă, a trecut o căruţă pe lângă noi şi după s-au auzit drujbe. Căruţa s-a intors plină cu lemne înainte de răsărit. După ce a venit ziua a trecut un papuc vechi, roşu, pe lângă noi. S-a întors plin cu lemne. Când să plecăm urcau SUV-uri scumpe spre "locul de picnic" pe drumul din interiorul Parcului Naţional Munţii Măcinului, unde nu e permis accesul motorizat. Parc Naţional Românesc! Dacă mă duc la Universitate şi înjur pe oricare din porcii de la putere se găseşte imediat un jandarm să-mi dea în cap şi să mă bage în dubă. Pe hoţii de păduri nu-i vede niciun jandarm.
Am început lungul drum spre Cogealac. Voiam să mergem la mare.
Am urcat iar dealul la Atmagea, dar am schimbat traseul.
Voiam să stăm pe cât mai multe drumuri mici de pământ, aşa că după Ciucurova am luat-o la sud, spre Fântâna Mare, unde am ajuns după o pantă abruptă. Nişte oameni au vrut să ne oprească să ne dea bere dar deja băusem una la Ciucurova şi vedeam că mai e un mare deal de urcat. După o urcare sub lampa nucleară de pe cer am ajuns la Vasile Alecsandri. Drumul e foarte pitoresc: mic, de pamant neted, marginit de pădure dobgrogeană cu copaci mici şi contorsionaţi, cu stânci şi bujori din loc în loc.
Am zburat prin Vasile Alecsandri şi am ajuns imediat în Stejaru, unde am continuat la sud spre Neatârnarea. De acolo am găsit un alt drum de pământ spre Sarighiol de deal, unde ne-a prins noaptea.
Am mers în linişte deplină, înconjuraţi de stele şi de beculeţele roşii ale eolienelor până la Cogealac, unde ne aşteptau părinţii lui Silviu cu tot felul de bunătăţuri de Paşte.
Duminică, destul de târziu, am plecat încet spre Vadu. Am dormit în saci pe plajă, sub asaltul continuu al unor ţânţari mari şi aprigi, care ne-au umplut de umflaturi. Marea era calda şi am putut face baie. Silviu a stat treaz toată noaptea şi a făcut asta.

Jimmy

Navigare in pielea goala

Eoliana la Fantanele

Eoliana

Vulpita pe drum

Ibida

Sarpele curios

O soparla cenusie (Lacerta agilis)

O broasca de pamant  (Bufo viridis)

Guster (Lacerta viridis)

Poarta in Slava Rusa

La Ciucurova

Pauza, inainte de Atmagea

Se vede Atmagea

In Atmagea, in vizita

Gheorghe, motanul portocaliu cu un ochi

Gospodarie traditionala in Atmagea

Seara la Horia

Fluturele ochi de paun mare (Saturnia pyri)

Fluturele ochi de paun mare (Saturnia pyri)

Buna dimineata!

O Syrphida pe o Potentilla

Priveliste inspre Balabancea

In Macin , pe poteca :)

O salvie ce ascunde un secret mortal

Mac alb (Papaver dubium)

Isi facea griji pentru ca avea carapacea crapata, dar cred ca va fi ok

Alta soparla

Doronicum

Irisi salbatici

Are vreo 4 omizi

De esenta tare

Spre cerna

In Cerna

Panorama din Greci

Pietrele Mariei

Locul de camping

Alt guster

Spre bujori

Greu la deal

Bujori (Paeonia peregrina)

Paeonia peregrina

Orhidee (Orchis simia), observati maimutele cu gluga

Orchis simia

Geranium phaeum

Inapoi spre Atmagea

Aproape in varful dealului

Graur (Sturnus vulgaris)

Vrabie de camp (Passer montanus)

Isi face cuib

Stancuta (Corvus monedula)

Floare de gutui (Cydonia oblonga)

Triticum aestivum

Se vede marea!

Paulownia tomentosa

Nu i le-am numarat

Ranunculus acvatic

Silviu, in modul amfibie

Un fleac, m-au ciuruit

Crambe maritima

Nenea de la cherhana

Apus la Vadu cu Crambe

Sa prindem delfinii!!!1 (pe senzor)

Delfin la Vadu

Rasarit

Plaja de la Vadu, inca plina de flori

Barza (Ciconia ciconia)