Dupa balmajeala din Valea Seaca a Caraimanului - Zangur am facut o tura mai usoara dar dureros de frumoasa.
Pe Valea Alba se poate ajunge fie pe o poteca nemarcata care iese putin dupa Masuratoarea Ursilor, fie pe Plaiul Munticelului, apoi stanga la Masuratoarea Ursilor Spre poteca de Costila si apoi iar stanga, pe TG. Ambele sunt la fel de lungi, numai ca cea nemarcata era plina de resturi de copaci de la corhanit si ne incurcam.
Iesirea in Valea Alba a fost destul de sus. Ne astepta Andrei, pe care l-am cunoscut acolo si am urcat impreuna. Nu prea am cuvint sa dscriu Valea Alba, pot spune doar ca e glorioasa, e imunatoare uriasa si impresionanta. Urci imbratisat de pietre sub creasta Picaturii si a Vaii Albe, inconjurat de trasee epice de alpinism pe care nu cred ca voi ajunge vreodata. Am cascat gura la Albisoare si ne-am minunat cum poate cineva sa urce pe acolo.
Mi-a placut foarte mul ca te puteai juca la urcare pe pietre. Era ca un parc de distractii gigantic. Am fost foarte impresionat de Albisoara Marelui V, Roxana era fascinata de pinten, care spinteca norii. I-a facut un milion de poze si de aceea astept sa completeze ea postarea asta.
Albisoara Marelui V
Sunt doar doua saritori: a Carnului si Saritoarea mare. Prima poate fi ocolita printr-un valcel pamantos pe care se intra din timp pe dreapta, iar a doua pe niste muchii pietroase pe stanga.
Am urcat Saritoarea Carnului prin dreapta, pe stanci.
Saritoarea mare cred ca se face direct printr-o fisura prin dreapta dar nu am incercat.
Saritoarea Carnului
fluturas de piatra
metapoza pe carn
saritoarea mare
Am urcat apoi in platou, unde Rox avea ceva treaba sa gaseasca niste floricele mici de tot. Din pacate, pe platou e din ce in ce mai mare riscul sa te calce vreun cocalar cu masina.
draga parinte, formator de opinie si educator al tinerelor minti intru spiritualitate, sa dea dumnezeu sa te ia dracu, na!
Costila
Am tras la Babele, unde am mai apucat ceva carnati cu piure, ca ciorba nu mai era si am mers pe la Baba Mare. Niste nori negri veneau sa ne acopere. Sfinxul nu se sperie de furtuna.
norii
Pe la 7 am plecatspre Costila. Am facut o pauza lunga de masa deasupra Vaii Albe.
Am continuat spre Costila, am ocolit releul in timp ce am repetat toate vaile in dreptul carora treceam: Malinului, Scorusilor, Seaca, Costilei, Galbenelelor si in final Alba, unde am intrat prin Hornul lui Gelepeanu.
Brana Mare a Costilei pleaca din Valea Alba, dar am ales sa nu facem trseul prin Blidul Uriasilor pentru ca nu stiam intrarea in brana din Valea Alba si nu am vrut sa intram aiurea.
Privelistea e uluitoare si se traverseaza toate vaile legendare ale Costilei.
Hornul lui Gelepeanu
Traseul e foarte spectaculos si usor pana pe Valea Malinului, unde brana este intrerupta. Stiam ca trebuie sa coboram pe un valcel inierbat pana e firul vaii si apoi sa urcam iar in brana, care iese in spatele ultimului colt.
Brana Mare, in spatele Coltilor Malinului
Am gasit valcelul in dreapta si am coborat. A fost dificila intrarea in vale doar pentru ca nu eram siguri cat trebuie sa coboram. Pana la urma terenul ne-a aratat drumul. De pe cealalta parte a vaii ochisem o lespede ca o streasina la care se ajungea pe un valcel pietros ce pornea din firul vaii. Peste lespede parea cea mai usoare trecere peste vale spre brana.
Am bajbait putin pentru ca am intrat in alt valcel din prima.
Valcelele laterale erau cam friabile si am urcat cu mare grija. Odata ajunsi la lespede am luat-o la liber peste ea. In jos se vedea o mare cadere peste micul valcel si mi-a fost cam frica, dar nu mi-a alunecat piciorul. Era palpitant ca nu existau prize 'maner' la mana, cum eram obisnuit, ci unele mai discrete, dar bune.
Ajuns peste lespede, ma gandeam cum sa o asigur pe Rox, cand am gasit un piton. Mai sus se urca pe o fata inierbata pana in brana. Am mai gasit un piton intr-o piatra. Nu prea stiu ce facea acolo, poate era pentru coborat direct in vale.
capre in Valea Malinului
pe Valea Malinului
iar pe brana
Creasta Malinului
A urmat trecerea peste Valea Urzicii, o vale foarte imresionanta si foarte verticala. Parea periculoasa Puntea Urzicii dar a fost foarte usoara. Era plina de urme de capre. Pe tot traseul a fost plin de flori de colt, dar cele mai multe au fost intre Valea Urzicii si Valea Caprelor.
Valea Urzicii
Puntea Urzicii
spre Valea Caprelor
Pe Valea Caprelor se trece printr-o punte de jnepeni si apoi poteca continua sa coboare.
Am intrat in Valea Priponului printr-un valcel secundar si ne-am intalnit cu cineva care ne-a aratat poteca ce ocoleste toata valea prin dreapta cum cobori.
Mai departe am coborat pe Valea Cerbului, Munticelu, Caminul Alpin, o bere si pizza la Uncle Jack unde ne-am intalnit cu Andrei, de pe Valea Alba si am luat personalul, unde i-am cunoscut pe Andrei si Rose, care veneau din Fagaras.
Pe 12 august, cu increderea ridicata de urcusul pe Valea Seaca a Jepilor ne hotaram sa urcam pe Valea Seaca aCaraimanului (1B), pana la confluenta cu Valea lui Zangur si apoi pe Brana Portitei. In functie de ora la care ajungeam in brana urma sa hotaram pe unde continuam.
Ajungem pe la 9 pe partia Kalinderu si gasim vechiul traseu dat de Cristea, care acum pleaca la jumatea pistei si o ia pe diagonala, iesind infirul vaii ceva mai jos decat traseul mai 'nou' dat de Kargel, care pleaca din capatul pistei si merge pe curba de nivel.
Stiam de pe nemarcat.org sa ne asteptam la ceva marcaje, intarite cu portocaliu in timpul Cupei Caraimanului.
marcajele rosii, intarite cu vopsea portocalie
intrarea in vale
nu pe aici!!!
Am ajuns la prima saritoare pe care o abordez prin dreapta in loc de stanga cum trebuia si platesc pretul: o tavaleala de pe stanca, de la vreo 2 metri numai. Cad pe umar si ma rostogolesc ca un bou prost si pe celelalte 2 pietre, din inertia rucsacului. Aterizez in fund, pe cea mai desteapta parte a corpului.
Ne hotaram sa o ocolim pe versantul pamantos din stanga.
Mai departe valea este destul de usoara, cu exceptia faptului ca e din ce in ce mai uda, fapt pe care nu il asteptam, dupa denumire :) Cu ocazia asta, pe masura ce urcam, incepem sa alunecam ca pe gheata pe niste pietre. Niste muschi ce acopereau o piatra neteda inclinata la vreo 30 de grade pleaca cu tot cu piciorul meu si ma duc pe burta spre valcelul vaii, mai adanc cu vreo 3-4 metri. Panica! Ma lipesc cu burta tare de iarba si ma opresc. Roxana ma tine de manerul rucsacului pana gasesc o piatra de care ma apuc si ma ridic. Simteam morcovul cum se adanceste. Strike two!
easy peasy lemon sqeesy
asa aproape
Ajungem sub saritoarea lui Zangur, care era cam uda si mirosea a balta.
Ma ramonez prin mazga spre primul piton si asigur. Ies pe o mica platforma si nu imi trece prin cap sa ridic rucsacii, ma gandesc ca al meu e foarte usor acum ca e aproape gol.
Dupa pitonul asta urmeaza o portiune lunga si aproape verticala, cred ca de vreo 15 metri fara niciun piton. Acum morcovu intrase de tot, nu se mai vedeau nici frunzele macar. Faceam miscari ca la meciul de sah, una la 5 minute si ma gandeam ce caut eu, un penibil fara experienta, aici. Ma gandeam ca trebuie neaparat sa ies ok din ea, altfel ne-ar infiera tota lumea care spune ca chestia asta e o nebunie. Noroc ca prind numai prize gen maner si fisuri in care-mi intepenesc bocancul.
Ajung la ultimul pas, trebuia sa urc peste o lespede mica. Gasesc un bustean proptit in fisura de sub lespede si dau un anneau in jurul lui. Acum a disparut toata frica. Sar repede peste lespede. E uimitor ce face efectul psihologic din om.
saritoarea lui Zangur
Ies pe saritoare si asigur in doua pitoane. De-ar fi fost unul din ele mai jos!
Urmeaza Rox, care, din cauza prostiei mele trebuie sa urce de 3 ori prima parte ca sa aduca rucsacii. Ii trag sus si vine si ea repede. Ma suna un prieten sa ma intrebe daca nu vin la o bere. As da toate berile din lume pentru o saritoare dinasta.
Ajungem la confluenta cu Valea luiZangur si credem ca de acum e ca pe scari. Gresit! Era si mai ud si nu putem trece unele pasaje ridicol de usoare daca ar fi uscate. Ocolim pe versanti si pierdem mult timp cu recunoasterea. Picatura e din ce in ce mai jos, supla si fragila. Ne intrebam cum reuseau Baticu si Cristea sa urce pe acolo. Realizam cat de la inceput suntem. Inca nu am vazut nimic.
Urmeaza doua saritori cu bolovan, modelul meu preferat de saritoare, pentru ca iesi prin fereastra la sfarsit, ca si cum te-ai naste din piatra.
stateam comod pe un bolovan care se misca
ud...
Trecem o ultima saritoare uda si mica si uram pieptis in brana.
Roxana, la ea acasa
rasplata
Ne clatim simturile in flori si jnepeni si in privelistea ametitoare cu varfuri de stanci si varfuri de brazi si o luam pe brana spre jepii mici.
Aster alpinus
minune sub bolta Caraimanului
clasic: foto seşăn în portiţă
Brana Portitei
ametitoare Valea Spumoasa
Vedem capre peste tot, la pascut pe inserat.
portita
tot mai departe
lasati-mi caprele in pace!
la drum de seara
Am dormit la Caraiman si a doua zi am coborat pe Jepii Mici, unde ne-am intalmin cu capre in traseu.
peek-a-boo i see youuuu
And they lived happily ever after, sau cel putin pana la urmatoarea vale ;)
