marți, 23 august 2011

of...Valea Alba si Brana Mare a Costilei



Dupa balmajeala din Valea Seaca a Caraimanului - Zangur am facut o tura mai usoara dar dureros de frumoasa.
Pe Valea Alba se poate ajunge fie pe o poteca nemarcata care iese putin dupa Masuratoarea Ursilor, fie pe Plaiul Munticelului, apoi stanga la Masuratoarea Ursilor Spre poteca de Costila si apoi iar stanga, pe TG. Ambele sunt la fel de lungi, numai ca cea nemarcata era plina de resturi de copaci de la corhanit si ne incurcam.
Iesirea in Valea Alba a fost destul de sus. Ne astepta Andrei, pe care l-am cunoscut acolo si am urcat impreuna. Nu prea am cuvint sa dscriu Valea Alba, pot spune doar ca e glorioasa, e imunatoare uriasa si impresionanta. Urci imbratisat de pietre sub creasta Picaturii si a Vaii Albe, inconjurat de trasee epice de alpinism pe care nu cred ca voi ajunge vreodata. Am cascat gura la Albisoare si ne-am minunat cum poate cineva sa urce pe acolo.




Mi-a placut foarte mul ca te puteai juca la urcare pe pietre. Era ca un parc de distractii gigantic. Am fost foarte impresionat de Albisoara Marelui V, Roxana era fascinata de pinten, care spinteca norii. I-a facut un milion de poze si de aceea astept sa completeze ea postarea asta.






Albisoara Marelui V


Sunt doar doua saritori: a Carnului si Saritoarea mare. Prima poate fi ocolita printr-un valcel pamantos pe care se intra din timp pe dreapta, iar a doua pe niste muchii pietroase pe stanga.
Am urcat Saritoarea Carnului prin dreapta, pe stanci.
Saritoarea mare cred ca se face direct printr-o fisura prin dreapta dar nu am incercat.
Saritoarea Carnului


fluturas de piatra

metapoza pe carn

saritoarea mare


Am urcat apoi in platou, unde Rox avea ceva treaba sa gaseasca niste floricele mici de tot. Din pacate, pe platou e din ce in ce mai mare riscul sa te calce vreun cocalar cu masina.

draga parinte, formator de opinie si educator al tinerelor minti intru spiritualitate, sa dea dumnezeu sa te ia dracu, na!

Costila

Am tras la Babele, unde am mai apucat ceva carnati cu piure, ca ciorba nu mai era si am mers pe la Baba Mare. Niste nori negri veneau sa ne acopere. Sfinxul nu se sperie de furtuna.

norii







Pe la 7 am plecatspre Costila. Am facut o pauza lunga de masa deasupra Vaii Albe.














Am continuat spre Costila, am ocolit releul in timp ce am repetat toate vaile in dreptul carora treceam: Malinului, Scorusilor, Seaca, Costilei, Galbenelelor si in final Alba, unde am intrat prin Hornul lui Gelepeanu.
Brana Mare a Costilei pleaca din Valea Alba, dar am ales sa nu facem trseul prin Blidul Uriasilor pentru ca nu stiam intrarea in brana din Valea Alba si nu am vrut sa intram aiurea.
Privelistea e uluitoare si se traverseaza toate vaile legendare ale Costilei.


Hornul lui Gelepeanu

Traseul e foarte spectaculos si usor pana pe Valea Malinului, unde brana este intrerupta. Stiam ca trebuie sa coboram pe un valcel inierbat pana e firul vaii si apoi sa urcam iar in brana, care iese in spatele ultimului colt.

Brana Mare, in spatele Coltilor Malinului
Am gasit valcelul in dreapta si am coborat. A fost dificila intrarea in vale doar pentru ca nu eram siguri cat trebuie sa coboram. Pana la urma terenul ne-a aratat drumul. De pe cealalta parte a vaii ochisem o lespede ca o streasina la care se ajungea pe un valcel pietros ce pornea din firul vaii. Peste lespede parea cea mai usoare trecere peste vale spre brana.
Am bajbait putin pentru ca am intrat in alt valcel din prima.
Valcelele laterale erau cam friabile si am urcat cu mare grija. Odata ajunsi la lespede am luat-o la liber peste ea. In jos se vedea o mare cadere peste micul valcel si mi-a fost cam frica, dar nu mi-a alunecat piciorul. Era palpitant ca nu existau prize 'maner' la mana, cum eram obisnuit, ci unele mai discrete, dar bune.
Ajuns peste lespede, ma gandeam cum sa o asigur pe Rox, cand am gasit un piton. Mai sus se urca pe o fata inierbata pana in brana. Am mai gasit un piton intr-o piatra. Nu prea stiu ce facea acolo, poate era pentru coborat direct in vale.

capre in Valea Malinului

pe Valea Malinului

iar pe brana


Creasta Malinului
A urmat trecerea peste Valea Urzicii, o vale foarte imresionanta si foarte verticala. Parea periculoasa Puntea Urzicii dar a fost foarte usoara. Era plina de urme de capre. Pe tot traseul a fost plin de flori de colt, dar cele mai multe au fost intre Valea Urzicii si Valea Caprelor.
Valea Urzicii

Puntea Urzicii





spre Valea Caprelor
Pe Valea Caprelor se trece printr-o punte de jnepeni si apoi poteca continua sa coboare.
Am intrat in Valea Priponului printr-un valcel secundar si ne-am intalnit cu cineva care ne-a aratat poteca ce ocoleste toata valea prin dreapta cum cobori.
Mai departe am coborat pe Valea Cerbului, Munticelu, Caminul Alpin, o bere si pizza la Uncle Jack unde ne-am intalnit cu Andrei, de pe Valea Alba si am luat personalul, unde i-am cunoscut pe Andrei si Rose, care veneau din Fagaras.




Valea Priponului

6 comentarii:

  1. Eu sunt Andrei! Frumoasă relatare a turei, în viitor voi descrie și eu ascensiunea Văii Albe, așa cum am trăit-o eu.

    Degeaba te-ai legat de cei din mașina de teren albă, erau de la releu, i-am văzut mai sus. Cred (sper!) că va mai trece mult timp până să vedem cocalari de rând pe patru roți la 2300 de metri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai, erau multe masini. Am vazut vreo 4-5. Astia 2 erau un calugar si inca un nene, arata a popa. Ce dracu functie ar fi avut la releu? Au parcat masina acolo si au fost la cruce. Poate tot turistic au fost si la releu, unde i-ai vazut tu. Si sa nu crezi ca aia de la releu sunt mironosite, era plina Costila si Valea Malinului de gunoaie. Am gasit si un capac de canal pe malin si bucati dint-un excavator.
    Astept sa citesc si de la tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. O fi cum zici tu, nu știu. Din câte știu, lângă releu este o unitate militară, iar accesul turiștilor este interzis, întrucât este obiectiv de securitate națională... Amu, orice e posibil în România.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca idee dragilor, din 5 ture facute in ultima vreme in care am iesit prin Hornul lui Gelepeanu, la 4 dintre ele se vedea vizavi pe culmea din fata crucii cate un jeep sau chiar doua. Iar la a 5-a era ceata :-) Ba chiar a trecut unul prin fata mea pe traseul de pantofari Cruce-releu! Asa ca inclin sa ma alatur lui drifter in urarile de bine adresate unora dintre conationalii nostri (nu ca ni i-am fi dorit...)

    RăspundețiȘtergere
  5. sunt niste vite. o sa calce tot in picioare si o sa acopere tot cu gunoaie. si acum cand am coborat pe jepii mici dupa brana lui raducu erau unii care urlau ca niste gorile

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, am avut si eu duminica cativa din astia in fatza pe Jepi si am dat goana sa-i depasesc ca sa nu le mai aud gura. Nu le inteleg resorturile interne - desi e posibil sa nu fie vorba de niciun resort, ci doar un mare vid.

    RăspundețiȘtergere