miercuri, 7 mai 2014

Corali, ruine si culori in nordul Dobrogei

Un produs secundar minunat al sălbăticirii noastre a fost exacerbarea capacității de a privi în detaliu. Dobrogea, privită în detaliu, e uriașă și uimitoare, Pe pământul ăsta mărginit de Dunăre şi mare se găsesc cotloane magice şi urmele vieţii ies la suprafaţă de zeci de milioane de ani. Aşa că am fugit iar de vremea rea aici şi nu am fost dezamăgiţi.
Planul era să plecăm din Cernavodă, să vedem Allah Bair, canaralele de la Hârşova, culmea Pricopanului şi apoi să luăm trenul spre casă din Brăila.
Am aflat că cercurile pietroase care se văd în imaginile satelitare pe dealul Allah Bair sunt vechi corali, la fel ca Bănuţii Dobrogei, numai că aici e rezervaţie şi zona se anunţa mult mai sălbatică şi mai frumoasă decât în alte locuri.

A fost o deciuzie genială să ieşim de pe asfalt la Dunărea, pentru că drumul spre Băltăgeşti e execrabil, drum de bolovani care iţi zdruncină organele până ajungi un drob uman. Dar drumul între tarlale a fost minunat. Am trecut prin kilometri de rapiţă înflorită şi am făcut picnic în soarele timid.
Băltăgeşti e naşpa, ne-am simţit extratereştri.
Allah Bair în schimb, a fost mult mai mult decât am fi sperat. Dacă nu bagi în seamă panourile penibile din bani europeni, puse de ageamiii de la Mare Nostrum şi te uiţi în jur la combinaţia ciudată, stepică, de plante, încadrată de cercurile calcaroase ale foştilor corali, descoperi un peisaj de o armonie incredibilă. Stânci mici de o frumuseţe sculpturală acoperite cu Alyssum şi faimosul Agropyron brandzae.
Am văzut şi câţiva iepuri de câmp speriaţi şi ne-au atacat o grămadă de căpuşe uriaşe. Am făcut şoc când am realizat că îmi mergeau 6 căpuşe pe picior, dar am reuşit să le dau jos fără să se ataşeze.

A urmat un drum prin bolovani până la DJ223, care duce spre Capidava, pe care l-am prins pe seară. Era mic şi pustiu şi şerpuia pe lângă Dunăre. Am pedalat în linişte, rar fiind depăşiţi de câte o maşină, până când ne-a prins noaptea la marginea unei văi după Topalu, unde am campat într-o rarişte de păducel, la vreo 100m de şosea. Ne-am prăjit cârnaţi la foc şi am adormit.

A doua zi am intrat de dimineaţă în Ghindăreşti, care a fost o mare surpriză plăcută. E un sat de ucrainieni (sau ruşi), iar când am ajuns noi erau toţi îmbrăcaţi în haine frumoase şi adunaţi la biserică. Au fost foarte drăguţi cu noi, au pozat şi ne-au întrebat de unde venim.

E60 a fost destul de liber până în Hârşova. Am ajuns acolo pentru canarale, dar am descoperit o bijuterie în paragină: ruinele cetăţii Carsium. Cândva a fost extrem de impresionantă: Construită din pietre albe, pe turnurile stâncoase de calcar de pe malul Dunării, ca ruptă din Lord of The Rings.
Am mai văzut şi Geamia şi am mâncat la Alex Pub o ciorbă de burtă foarte bună.

Am continuat spre Măcin. Am ieşit de pe DN după frumosul lac Hazarlâc şi nu ne-au mai deranjat maşini decât foooaaaarte rar. Drumul pe la Gârliciu şi Dăeni a fost foarte fain, cu relief carstic specific zonei. Am vazut şi movila unde a fost cândva cetatea Beroe şi devastarea inundaţiilor de la Ostrov.
De pe dealul de la Peceneaga se vedeau Munţii Măcinului. De la Peceneaga la Turcoaia am am pedalat pe un drum magic, pe dig. Un drum de pământ mărginit de sălcii pe partea cu Dunărea, iar între sălcii o lume liniştită şi misterioasă şi atât de frumoasă că era să rămânem acolo peste noapte dacă nu ne-am fi propus să vedem şi Pricopanul a doua zi.

Am ajuns pe noapte la campingul de sub Pricopan, o alegere nefastă petru că tocmai fuseseră orcii să sărbătorească sfintele sărbători şi au lăsat o devastare tragică şi halucinantă în urmă şi focul mocnind peste noapte. Am stins focul lor cu nişte sticle de suc abandonate pe mese şi ne-am pus cortul într-o zonă care scăpase.

Dimineaţă am urcat pe Pricopan, întâi la nord-vest pe poteca de picior, cât am putut împinge bicicletele şi apoi la sud-est pe traseul cicloturistic. Ar fi o subapreciere să zic că a fost minunat. Am avut un mare zâmbet tot drumul. Poteca trece printre stâncile de granit şi ajunge până pe culmea Pricopanului, printr-un peisaj extrem de frumos, ajutat şi de explozia de flori de primăvară.

Am coborât şi ne-am îndreptat spre Brăila, pe un drum superb pe malul Dunării. După o bere în Smârdan am luat bacul şi am trecut în Brăila, unde am fost uimiţi de imbecilitatea şoferişor, care conduceau ca nişte babuini retardaţi.

Brăila a fost cândva foarte frumoasă şi e plină de clădiri vechi şi impresionante, dar majoritatea pe ducă...

Vă las cu traseul şi pozele:



Route 2,608,908 - powered by www.bikemap.net

Paznicul podului lui Saligny



Se pare ca a disparut drumul...





Allah Bair

Coralii!

"Podul" peste parau

Salutul de la Baltagesti






Peretii de coral cu Alyssum



Coralii de la Allah Bair


Capidava





Oameni frumosi la Ghindaresti


Nea Ivan din Ghindaresti

Carsium



Carsium



Geamia din Harsova


Hazarlac


Casa din Garliciu

Pe deal la Peceneaga