miercuri, 6 ianuarie 2016

În Baiului, la o stână...

E planul B, sau C...
Atunci când e vremea prea urâtă în alți munți, sau riscul de avalanșă prea mare, sau refugiile prea pline. Deși sunt domoli și destul de urâți vara de la atâta antropizare, Munții Baiului pot fi foarte frumoși iarna pe zăpadă sau primăvara, când au narcise, orhidee și nori de polen de brad și molid.
Iarna stânele sunt goale și, fiind la marginea pădurii, au lemne aproape. Toate au o cameră unde poți face focul, și una unde poți dormi. Unele sunt curate, altele murdare, prin unele bate serios vântul, dar cu puțină experiență și un sac de puf te descurci. Ajută și să te amuze faptul că pârșii vor face curse prin cameră toată noaptea, și e cel mai bine să ai săculeți în care să-ți agăți mâncarea de tavan.
Anul ăsta a fost foarte fain că am ajuns odată cu răcirea bruscă și puternică a vremii și am văzut copacii poleiți cu fulgi de gheață. După ce treci de faptul că sunt -15 afară și tu ai crezut că e ok să nu folosești izmene, chiar te simți ca intr-o legendă.
Apoi, pe seară, ajungi la stână, bucuros că nu te-ai ras și că nu ți-a înghețat fața, ci barba. E un sentiment special când dai drumul rucsacului din spate. Cred că e o reminiscență a omului primitiv care găsea un adăpost de frig și prădători. Îți iei pufoaica și te îmbraci gros și te apuci să aduni lemne.
După ce devii mai experimentat îți ia foarte puțin să pornești un foc. Afară sunt aproape -20 și voi stați la doc și prăjiți cârnați înfipți în țepușă, cu un zâmbet pe față. E plin de fum. Partea dinspre foc te frige iar cea opusă îți îngheață. Ești ca o planetă rătăcită în spațiu. Totul scoate cantități impresionante de aburi și fum. Supa din cană e o saună și când expiri nu mai vezi mare lucru. Dați țigara de la unul la altul și fumul ei nici nu se simte în fumul din stână dar timpul se dilată și cana cu ceai e cea mai bună din viața ta. Te chinui ore întregi timp de vreo 10 minute să molfăi caramelele congelate și observi că mai tot ce nu e la 50 cm de foc e congelat și parcă devine puțin iritantă treaba asta cu congelarea rapidă, dar ești amețit și urmează vinul fiert, cel mai bun din viața ta. E noapte de ore bune. E abia 10 și te decizi să te aventurezi să intri in sacul congelat din camera congelată de dormit. Te sigilezi în sac sufocat de propriul miros de fum. Ai fost afara de 2 ori să nu te apuce treaba mică peste noapte, mai ales că după ce te încingi în sac o să te dezbraci. Oameniii de munte au somnul fragil. Eu mă trezesc dacă mi-e prea cald și mă dezbrac înainte să tasez sacul cu transpirație și să mor de frig.
A doua zi pornirea e mai grea decât la un diesel vechi. Faci cafea și un ceai pentru termos. După câteva minute de urcare începi să ți se încălzească picioarele și ești furat de peisaj.
Viața e în natură!

Am ajuns!




Vreme de vis



S-a împodobit pădurea


Tavan


Ar trebui să fie un traseu aici undeva, noroc cu gps și openstreetmap

e bun...

distracție

Am fost și eu împodobit




Dimineața la stână


Tituleni



În tărâmul de peste nori



S-au glazurat munții
 
Oh, Bucegi!

Coborâm spre următoarea stână




Piscul Câinelui

 
Un bordei cu o baladă mioritică, Balada ciobănașului ce cânta la fluier


Matematică

Până la urmă am decis să ne întoarcem acasă, dar întâi să iubim puțin natura