luni, 20 octombrie 2008

MPC


povestea asta incepe cu roxana. ea vede lucrurile astea. le adulmeca precum un lup infometat, numai ca ea e un lup infometat de viata si cred ca e un virus asta pentru ca s-a transmis si la mine. dar ea totusi are un nas pentru viata si simte ce e frumos.
asa ca imi spune intr-o zi: andrei e maraton in piatra craiului si o sa mergem. am fost speriat initial, defapt asa convins ca i don't have it in me ca nu m-am uitat macar sa vad despre ce e vorba cateva zile. ce e aia sa fugi pe munte? pai acolo mergi sa-ti intre usor in sange toata frumusetea, mai ales in piatra craiului.
am intrat: 41Km cu diferenta de nivel 2000 de metri in 2 urcari si 2 coborari, pe scurt 2 zile de munte intr-o zi. i did the math: parea plauzibil, chiar si pentru mine, se putea face.
am platit taxa (acum daca ma gandesc e nevoie si de donatie la chestii ca asta pentru ca e mult efort, asa ca taxa nu ajunge, dar atunci nu banuiam asa ceva).
eram pe lista: numarul 42, rox era 36, ce bucurie cand iti vezi numele acolo: we lucky few, we band of brothers...
asa ca pe 3 octombrie am plecat devreme de la servici toti si am fugit in zarnesti cu corturile dupa noi: eu, rox, adi, ioana si ionut si cele 2 corturi trimm comet, unu de culoarea nisipului si celalalt verde inchis, aproape negru.
am ajuns in zarnesti noaptea si dupa ce am luat numere si am facut briefing ne-au dus cu o masina pana la gura raului pe cei cu corturi.
se vedea calea lactee asa frumos si a fost o noapte fara ploaie .
sambata: a day of faith's perfection!
era soare cald si bland
ne-am adunat vreo 200!toti la start: e dimineata zori de zi, iata pleaca dracii mii
primul kilometru a fost ok dar apoi am inceput sa urcam
e asa frumos in magura si mergeam/fugeam pe ulite mici marginite de copaci si garduri si era atata pace in jur ca te imbratisa si te ferea de orice lucru rau. primii 10 kilometri sunt un soc psihologic pentru cine nu a mai facut asta. corpul iti spune ca nu e bine ce se intampla si aveam sentimente aproape orgasmice in tendoanele de pe spate dar nu de placere ci numai pentru ca nu li s-a dat niciodata ordin sa lucreze asa mult si greu.
la primul punct am mancat cei mai buni struguri din viata mea si era mereu asa frumos ca zambeam incontinuu. ma simteam parte din ceva
spre saua funduri corpul refuza sa faca ce ii spun dar totusi se incapatana la nivel bazal sa nu se dea batut.e greu cand esti neobisnuit. dupa ce ai fugit atat urci de parca ai cara un sac de nisip in cap. trebuie sa urci, doar pot atatia. acolo sus in varf m-a ajun roxana si de atunci am stat impreuna. mersul pe grohotisuri a fost genial iar la anul o sa fie fuga pentru ca ne antrenam deja. eram asa obositi dar totusi te simti ocrotit sub stancile alea uriase si batrane pentru care nu esti decat o secunda si cand ne intalneam cu fotografi sau oameni la punctele de control prindeam forte noi pentru ca se bucurau toti sa ne vada si ne incurajau si radeau.
cel mai greu e urcusul pana la diana prin padure dar deja acolo corpul a trecut de soc si esti ca tras de un cablu legat in varful muntelui. mergi si stii clar ca nu te vei opri pentru ca totul pur si simplu functioneaza: muschi, oase, tendoane, toate merg super pentru ca gandul ala limitant din creierul tau care iti spunea ca TU nu poti face asta e spulberat si nu mai conteaza cat munceste fiecare celula, oricum ceva iti spune ca dispui de resurse nelimitate
TREBUIE SA FUGI PANA IN ZARNESTI si noi nu prea am fugit pentru ca eram obositi rau

vine finalul si oricat de obosit ai si oricat de tare ar dura tot, pana cand treci de linia aia fugi de parca e dimineata si acum ai inceput si chiar asa simti, iar cand o treci esti alt om, unul mult mai puternic

in astia 41 de kilometri am gandit de destule ori ca s-ar putea sa nu termin, ca e prea mult, dar NICI MACAR O DATA nu am privit nimic din ce se intampla ca pe un chin si mereu am avut zambetul pe buze si inima imi dansa prin tot pieptul. asa ne-am aratat noi acum dragostea pentru munte si a fost o experienta care de acum are propria ei categorie si nu poate fi comparata cu alceva, macar pana cand nu o voi face din nou.
stiti cum invatam in liceu de calatorii initiatice in povestile cu fat frumos sau harap-alb? asta e o calatorie initiatica si la sfarsit iti lasa ceva cald in piept.
Multumim mult Lucian!
detalii aici

6 comentarii:

  1. bai incep sa fiu geloasa pe viata asta a voastra

    RăspundețiȘtergere
  2. io, de-atita lene, nici geloasa nu po sa fiu. felicitatii , insa, meriti!

    RăspundețiȘtergere
  3. eu sunt gelos pe cum gateste luminita

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, am ajuns la blog-ul tau prin blogul MPC. Mi-am facut si eu blog de curand, si nu prea ma pricep sa modific nitel template-ul pe care mi l-am ales insa vad ca tu ai modificat destul de mult la blog-ul tau .... Crezi ca ai putea sau ai avea placerea sa ma ajuti?

    Blogul meu:
    http://silvique.blogspot.com/
    ID Yahoo/Email: silvique_ms@yahoo.com

    Multam anticipat, si felicitari pentru MPC :).

    RăspundețiȘtergere
  5. mamăă, îmi amintesc când îmi spuneai poveştile astea e messenger şi mă ţineai trei ore de vorbă. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Seara!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere