luni, 21 martie 2011

viata nu moare niciodata!

asa ca nu trebuie sa invie. Totusi, s-o vad cum se dezmorteste din toropeala de iarna si cum isi intinde toate membrele si se pune pe lucru serios la facerea de flori, pui, parfum si zgomot, imi da o stare euforica. Cum spune si cantecul:
Hai la rai, suflete, hai! 
Si-acolo sama sa-ti dai,
Hai, suflete pacatoase,
Ma mir ca mai stai in oase

Asa am simtit acum in padure, in marea de ghiocei si viorele, ca-mi iesi colti de suflet prin piele, ca florile prin pielea scorojita a litierei.
Am fost putin pana la Baneasa sa ne dezmortim si noi oasele si sa privim spectacolul, ca tot se  anunta o zi fara cine stie ce ploaie.
Era innorat si frig, dar dupa cativa hotdogi la ikea si vreo 2 cafele duble ne-am facut curaj.


Nu a fost o tura de bicicleta, a fost o tura de flori, totusi, totul e mai frumos daca ai ajuns acolo pe bicicleta.
In padure era o orgie! Vazand padurea primavara iti pare total logica graba ghioceilor: au avantajul majoritatii si putina lumina e doar a lor. Oricum, graba asta e pregatita din timp, ca doar nu cresc intr-o zi de la 10 centimetri sub sol, unde au bulbii. Si sunt si inarmati de lupta: in varful fiecarei frunze e ca un colt mai tare pe care il folosesc sa gaureasca frunzele moarte ce le blocheaza calea spre iluminarea fotosintetica (ca doar nu or alerga dupa prana).
Ciudat, primul semn vazut cand ne-am oprit a fost unul al continuitatii vietii. Tot ce moare e repede transferat spre cei ce traiesc in marea retea din sol.


Marea de ghiocei si viorele:


Si close-up cu vedetele:















Si o alta chestie interesanta, pe care nu am observat-o vara din cauza verdetii, iederile de pe copaci sunt pline de radacinute de fixare si par niste viermi blanosi, sau cum a zis Roxana: Shai-Hulud vegetal.


A, si au inflorit alunii! Au flori masculine si feminine separate. Inflorescenta masculina e ostentativa, dar cea feminina e asa mica si delicata ca nici nu crezi ca in biluta aia sunt flori. Ei sunt! Dar sunt timide si stau ascunse in biluta lor si scot doar stigmatele roz afara.


O alta inflorescenta mica si miraculoasa este cea a cornului. Nici nu o vezi de mica ce e, dar daca totusi o vezi, vezi ca e foarte frumoasa si delicata. Defapt pe asta a gasit-o Roxana.