luni, 23 mai 2011

cine a pus amor in zamora?

nici nu stiu daca sa scriu de bine sau de rau intai. defapt nu cred ca pot scrie de rau deloc, tot ce nu a iesit cum speram a fost din vina lipsei noastre de experienta. dar sa lasam asta la o parte.
planul era simplu:
urcam pe muntii baiului prin valea zamorei, impingem bicicletele pana la poiana cu narcise, vedem si pozam narcisele, ne intoarcem la drumul forestier si coboram prin secaria.
am luat traseul de acasa pe gps, dar ne-au incurcat 2 chestii:
- traseul de zamora era inchis cu bariera deasupra castelului lui cantacuzino. pe bariera scrie: zamora estate srl, accesul STRICT interzis
- termenul de vale, defapt, cu toate ca ne-a spus valea zamora, traseul e pe CULMEA zamora, traseul din vale ducand, dupa cum am aflat doar pana cand se inchide valea.
vazand bariera in spatele castelului am decis sa o luam pe traseul din vale, pentru care nu aveam drum marcat pe gps. nu aveam nici harta de hartie cu baiului, dar eram sigur ca cele doua drumuri comunica.
as putea spune ca am pierdut o aproape 2 ore urcand pe vale si coborand la loc, dar as minti. valea zamorei e foarte frumoasa. drumul de vale merge exact pe firul apei, putin mai sus de rau. tocmai plouase si era totul proaspat si mirosea incredibil. am urcat pana se termina drumul, intr-o zona de monitorizare a ursilor, unde e si o capcana pentru ursi, din fericire nu avea momeala acum si era goala.
intoarcerea a fost o balaceala foarte placuta in namol.
tocmai cand trebuia sa implinesc 5000 km mi s-a rupt firul la ciclocomputer.
am sunat la numarul de telefon care era scris pe toate barierele ce blocau orice intrare pe drumul de culmea zamora si amaflat ca accesul e interzis cu mijloace motorizate. asa stiu romanii sa se exprime.
am inceput sa urcam deja obositi si pe ultima parte a traseului, pana la iesirea din padure a trebuit sa impingem bicicletele. e un traseu extrem de frumos de facut cu bicicleta. urcarea e rezonabila la inceput si ne-au taiat calea si niste caprioare.
dupa iesirea din padure e ceva canton vanatoresc unde se construieste ceva acum. erau o gramada de cocalari veniti cu niste IMS-uri cu coarne de cerb pe capota. dupa ce ca porcariile alea consuma de rup si imput muntele, au simtit nevoia sa se laude si cu curajul lor de a impusca un animal fara aparare.sper ca ii beleste cineva si pe ei si le agata scafarlia la vedere. cred ca tot ei au avut grija sa presare si drumul pana sus cu cutii de bere.
in sfarsit am ajuns pe platou, unde era foarte inorat. ne asteptam la ceva ploicica. pana la poiana cu narcise e o potecuta pe care trebuie impinsa bicicleta. tocmai cand am ajuns in poiana a inceput sa ploua si sa tune.
la inceput a plouat timid dar in scurt timp a inceput o ploaie torentiala, cu grindina. panicati si nestiind cat o sa dureze ploaia (eu ma asteptam sa ploua pana seara) am coborat la o stana din traseul ce coboara in sinaia.oricum nu inflorisera inca nacrisele.
acolo, ca prostii am acceptat sfatul cuiva care spunea ca e o poteca de cioban in vale si ca ar fi mai buna decat trasul, care are o parte super abrupta spre sfarsit si aproape imposibil de facut cu bicicleta in spate.
am coborat prin padure pe o poteca foarte abrupta, care in scurt timp s-a pierdut in lastaris, oprita de 2 vai de obarsie abrupte ca niste rape. atunci am descis sa ne intoarcem la intersectia cu drumul de zamora.
abia am reusit sa urcam bicicletele la loc, mai mult in spate. eram uzi pana la piele si l-am injurat pe tipul ala de tot ce am stiut.
roxana era convinsa ca ne prinde noaptea.
dupa ce am iesit din padure iar se oprise ploaia si spectacolul pe care il dadeau bucegii era incredibil. erau inca sub nori mari amenintatori care fugeau spre nord-vest si ii intunecau, padurea stralucea de frunzele de primavara ale fagilor si valea prahovei era plina de nori pufosi si albi. roxana a gasit pana si un boboc de narcisa.
am cascat putin gura si uimiti de atata frumusete si am inceput sa impingem bicicletele inapoi spre traseu, epuizati de urcare.
acum ca ma uit inapoi nu vom mai merge niciodata pe unde nu stim ca putem trece cu bicicleta. prostia asta ne-a costat coborarea prin secaria. nu mai era timp sa ajungem pana seara la tren si chiar nu mai voiam sa dam banii pe la vreo pensiune cocalara in valea doftanei.
am decis sa coboram spre busteni tot pe culmea zamorei. a durat o ora numai pentru ca ne-am oprit sa facem poze, sa ma ireglam franele si sa ung putin lanturile, pline de namol. in rest am zburat pe drumul cu pietris balti si namol la limita aderentei si a fost incredibil de distractiv. ma gandeam ca frumusetea bucegilor e peste vale si coborarea aia au compensat orice greutate.
am ajuns exact cu 15 min inainte de tren in gara, plini de namol. am avut timp sa ne stergem pe noi si bicicletele cu niste carpe.
urmeaza azuga-platou baiului-secaria-paltinu

 in tren
 busteni
 castelul cantacuzino
 neatza!
 long way to the top



 ploaie

 padure frumoasa plouata





bucegii dimineata

spectacol dupa ploaie