sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ride it like you stole it. 3 ore in Berlin.

Am avut tren de la 10 din Jena. A trebuit sa schimb vreo 4 regionale pentru ca nu am mai prins loc la intercity. Am ajuns in Berlin abia pe la 3 si ceva.
Am fost uimit de gara. Nu am vazut in viata mea o gara mai mare. Trenul cu care am venit era la etajul 2 fata de nivelul stazii. Sub el ajungeau alte trenuri. E o gara ametitoare si foarte frumoasa.

Nu am avut timp sa vad decat foarte rapid Reichstagul, Poarta Brandenburg, Catedrala si Turnul de televiziune.

Adevarata aventura a inceput cand a trebuit sa ajung la aeroport cu bicicleta. Berlinul e un oras foarte mare, cu mult trafic si relativ putine biciclete, dar totusi foarte multe fata de Bucuresti. Pistele sunt majoritar pe strada. Ampornit pe la 5:15 spre aeroport, care era la vreo 10 km. Aveam avion la 19:30. M-am gandit ca pana la 6 ajung. Pe drum, la o intersectie cu o sosea foarte lata ce ducea direct la aeroport, dar pe care era interzis cu bicicleta, am intalnit un grup de olandezi batranei pe biciclete, cam rataciti. Voiau sa ajunga la un campus aproape de aeroport asa ca le-am spus sa se ia dupa mine ca merg in aceeasi directie. Mergeau foarte incet...
Dupa scurt timp nu au mai avut incredere in GPS-ul meu si  nu au mai venit dupa mine. Deja pierdusem destul timp sa-i astept. Planuisem sa ajung pe o pista de biciclete pana aproape de aeroport si apoi pe strazi mai mici pana la aeroport.
Se lasase bezna si nu aveam timp sa scotocesc dupa frontala mare prin desaga, trebuiam sa ma descurc cu Tikka Xp de pe ghidon, dar incepusem sa ma cam incurc cu tot cu gps pentru ca in multe locuri se faceau multe drumege mici si nu vedeam care era cea de biciclete. A durat o vesnicie in care am pedalat la putere maxima cu cele 20 kg de bagaj. Eram fleasca de transpiratie. Pana la urma am ajuns la 850 de metri de aeroport, dar drumul ce ducea spre aeroport era pe un pod. Deja eram foarte panicat. Am luat-o pe o potecuta printre niste tufisuri si copaci, apoi pe o straduta care ducea spre iesirile parcarii aeroportului. Am intrat in parcare pe contrasens si apoi am ajuns la terminal. Eram la coada de check-in la 18:30.
A fost foarte palpitant pentru ca nu stiam cat timp am la dispozitie si cat va dura check-in-ul. Cand au vazut bicicleta neimpachetata, doamnele de la casa au fost perplexe, dar au reactionat foarte dragut. Una din ele a venit cu mine sa astepte sa impachetez ca sa puna etichetele pe bicicleta. I-am spus ca o chem eu ca sa nu piarda timpul cu mine.
A trebuit doar sa indoi ghidonul paralel cu cadrul si sa impachetez bicicleta in saci de plastic lipiti cu scotch. Am uitat si sa cobor furca si saua dar au zis ca e ok.
Bicicleta a incaput la limita in banda pentru bagaje speciale.

In Romania nu exista banda de bagaje speciale si nici ghisee speciale, cum erau o gramada in Berlin. A trebuit sa-mi aduca cineva bicicleta in brate. Am despachetat-o in aeroport. Se uita lumea la mine ca la urs cand am iesit cu ea.



Spree