ultraminimalist

eu sunt un ulraminimalist.ce e ala?e un om care se intreaba de ce are neaparat nevoie si de ce nu are nevie.si afla ca nu are nevoie de multe.mai mult, am fost cresct in stilul spartan.da stiu ca suna ca un cliseu de cand cu 300, dar eu am voie pentru ca am fost asa mereu, nu am avut voie sa nu pot ceva.de unde si lipsa de fandoseala.am aflat ca se pot multe cu putin si ca limitele corpului propriu trebuie gasite, testate si intinse.
ajungem la ultraminimalism acum, adica trairea vietii numai cu lucrurile si oamenii de care ai nevoie.
si de aici cred io ca ajungi la motivul pentru care esti om: sa traiesti.trairea exista in mai multe planuri:
- de moment, adica ce intelegeti voi prin a-ti indeplini functiile vitale zi de zi
- genetic: a-ti transmite genele prin procreere
- spiritual: a lasa 'ceva' dupa ce capsula carnoasa ce te contine decide ca e cazu sa se transforme in cacat de vierme.
unii oameni traiesc numai pe primul plan, altii pe primele doua, altii le ating pe toate.nu trebuie sa iei premiul nobel ca sa lasi ceva in urma, nici sa pictezi capela sixtina, nici sa scapi lumea de foame.toti lasam in urma noastra o dara de ganduri.e de ajuns la lasi o urma placuta de amintiri dupa tine, ca va dainui mult si in multe creiere.si o urma de ganduri bune lasa oamenii buni, oamenii care stiu sa trateze bine pe cine merita, care nu-si dau importanta nemeritata.
azi am cunoscut-o pe lorena lupu si am vazut-o cantand in ploaie pe strada si in urma ei numai ganduri bune.
edit: si roxana a placut-o foarte mult si ea e timida cu oamenii noi