luni, 26 septembrie 2011

Valea seaca dintre clai - Claia Mare si Brana lui Raducu

Valea Seaca dintre Clai a fost primul nostru nemarcat din Bucegi.
Valea Seaca Dintre Clai, incadrata de Claia Mare si Jepii Mici
Inainte de asta fusesem pe Pop Ivan, pe traseu nemarcat, dar acela nu implica decat drumetie si orientare.
In iarna fusesem pe Valea Bucsoiului, dar acolo am fost dusi, nu am cunoscut cu adevarat traseul.
Parerea general acceptata e ca toate lucrurile noi sa le incepi cu cineva mai experimentat, care stie pe unde sa o ia si se asigura ca totul se termina bine si frumos. Totusi noi am fost foarte rar cu lume mai experimentata ca noi, poate pentru ca nu am facut niciodata eforturi foarte mari de socializare.
Atunci cand mergi undeva nou de unul singur chiar inveti sa te orientezi si sa cunosti locul. Asta cu conditia sa-ti faci tema bine de tot de acasa. Asa ca noi preferam sa sacrificam ore pretioase de somn pentru a citi prin carti si bloguri tot ce putem, eventual printam indicatii, care ne ajuta mult pe teren. Asa inveti cu timpul topografia unui loc si ajungi sa o intelegi perfect si sa ai in cap mereu o harta tridimiensionala care-ti spune unde esti. Ajuta enorm si gps-ul :)
Voiam sa ducem niste prieteni pe un traseu usor si frumos si am ales Valea Seaca dintre Clai. Ne-am gandit ca, daca tot o prindem uscata si deja stim parcursul, sa incercam si Claia Mare.
Mereu pe nemarcate avem minim o cordelina la noi. De data asta, pentru ca aveam rucsaci foarte usori, nu ne-a trebuit decat ca sa ajutam o prietena la prima saritoare.


ciuperci extraterestre :)

capcana!

in saritoarea mare



fiecare pe unde poate
 
Roxana intra in prima saritoare cu fereastra

trecerea, ar fi mai interesant fara lemnul ala :)

moment de glorie clasic :)

pe bolovan

planuri de viitor: muchia claitei



Pe Claia Mare se ajunge usor, daca nu esti foarte gras.
Din Brana lui Raducu ne indreptam spre est pe poteca ce urca usor, initial prin padure, apoi prin jnepeni, sau cum a zis Cristea:
"Din Brîul Jepilor, urmăm spre E coama la început înierbată, ce face legătura cu Vf. Clăii Mari, ocolind pe feţele nordice (prin stînga cum înaintăm spre E) cele două vîrfuri care preced punctul culminant al Clăii; în continuare, traversăm o porţiune de creastă foarte îngustă, mărginită de abisele adînci ale V. Comorilor(în dreapta spre S) şi Văii Seci a Clăii (în stînga spre N), pînă în punctul unde aceasta devine inaccesibilă. De aici, părăsind creasta coborîm către stînga, pe faţa corespunzatoare Văii Seci, după care urcăm spre dreapta în Vf. Clăii Mari (1863 m). Menţionăm că pasajele mai expuse de pe parcursul final, sînt prevăzute cu cabluri."
Defapt e mai simplu de atat. Dupa ce iesim repede de tot din portiunea impadurita, coboram foarte putin si ajungem la o poteca ce intra in jnepeni. La inceput se poate merge in picioare, dar apoi poteca se transforma intr-un tunel cu inaltimea de 60-70cm, pe sub care e cel mai rapid sa mergi in 4 labe.
Adi, cu colantii lui noi, cu care se mandrea tare
La iesirea din jnepeni poteca coboara si merge pe partea nordica a micii creste, iesind de doua ori chiar pe creasta. Acolo privelistea e incredibila. Se vede pe o parte muchia Claitei si Creasta cu Zimbri si Caraimanul, iar pe cealalta Valea Comorilor si Peretele Claii Mari, drept si spectaculos.  Dupa a doua iesire in creasta, cu o priveliste ametitoare, urmeaza portiunea cu ce au fost candva cablurile. Defapt cablul folosit pentru urcare, care la capatul de jos pare ok, este rupt la jumate si inadit improvizat iar la celalalt capat, desprins acum din perete, este inodat pe o larita.
Cel mai bine ne folosim de pietre pentru ultima urcare. Urmeaza apoi traversarea unei portiuni foarte inguste si mici care se termina inainte sa avem timp sa ne speriem.
Pe claia mare este o ramasita de antena sau cruce metalica, ancorata cu cabluri, sub care e un loc de picnic incredibil. Privelistea e geniala. Stai pe o piramida solitara legata de o punte subtire in fata cetatii estice a Bucegilor. Pe margine pare ca de la un balcon facut special pentru admirarea Bucegilor si Vaii Prahovei. 
Dupa ce am mancat, ne-am zgait la priveliste si am facut poze ne-am intors pe brau.
Traversandu-l spre Valea Jepilor ne-a venit pofta de a face un traseu din Peretele cu Florile. Poate la anu sau peste 2 ani o sa fim destul de experimentati pentru asa ceva.
Singura descriere pentru Brana lui Raducu este sa nu pierzi poteca, ceea ce nu e asa usor. Restul, mai zice Cristea in cartea lui. In principiu treci pe sub Muchia Jepilor, pe dupa Creasta cu Zimbri si peste o gramada de valcele, pana in Valea jepilor, pe un parcurs aproape la fel de usor ca orice traseu turistic marcat, asta daca nu pierzi poteca :)

Caraimanul, se ascunde

admiram peretele Claii

sedinta foto

am iesit din jnepeni
peretele Claii Mari
National Gepgraphic, here I come!
Valea Prahovei, vazuta de pe Claia Mare

Braul lui Raducu
 
broscut

Peretele cu Florile?


aici pierdusem si regasisem poteca

capre pe Valea Jepilor






Ce a inceput mai mult ca o plimbarica de relaxare si dus niste prieteni in locuri noi a culminat cu o mare si foarte frumoasa surpriza: Claia Mare, un loc extraordinar de frumos.