marți, 18 octombrie 2011

Eisenach - Erfurt 16 oct 2011

Duminica am facut in final excursia planuita, numai ca am ales sa incep cu Eisenach, locul unde a traduc Martin Luther biblia.
Am plecat tarziu de acasa pentru ca la 9:30 erau inca 0 grade. Am luat un tren la 10:16 care a ajuns in Eisenach la 11:44.


Gara din Eisenach


Am traversat orasul ca sa ajung la soseaua care urca pana la castel.



Intrarea in centrul istoric





De jos nu parea o urcare asa impresionanata, dar am crapat pana sus, mai ales dupa ce am inceput sa urc pe piatra cubica. Inclinarea a fost la sfarsit cam ca la castelul din Rasnov. Oricum acolo, rumul fiind si foarte ingust, nu urcau decat doua microbuze ale celor de la castel.
Ajuns sus, eram singurul biciclist din 'parcare', lucru care m-a bucurat foarte mult. Ma intalnisem cu un singur alt biciclist la coborare.


Castelul e foarte frumos, ca un castel din povesti.



De pe terasa din fata intrarii in castel se vedeau foarte frumos imprejurimile.





De asemenea, castelul e foarte mare, e o cetate.


Poarta


Poarta avea si usa care se facea pod si trecea peste un sant adanc intre terasa si castel.




Turnul



Se poate urca in turn, de unde privelistea e si mai frumoasa si se vede curtea cetatii.









Cea mai tare bicicleta din parcare
Am coborat de la castel pe la 14:30 si am apucat-o spre pista de biciclete, cu gandul sa ajung la Erfurt si poate chiar pana la Jena.




Intrarea pe pistele intre orase e foarte neclara in unele locuri, cum era si in Eisenach si fara GPS nu cred ca o gaseam. La fel am mai patit si in alte orasele mici, unde pista se ramifica fara indicatoare.
Urmatorul oras mai maricel era Gotha.



Ce mi-a placut cel mai mult este ca, desi aceasta 'pista de biciclete' este un traseu care in multe locuri imparte drumul cu masinile, totusi tine ciclistii pe drumuri mici, unde se circula incet. Trece prin multe campuri si paduri si parcuri si orasele mici si mereu e separata de drumurile mari. Are treceri speciale peste si pe sub drumuri nationale, cai ferate si autostrazi, incat te concentrezi numai pe peisaj si pe pedalat si nu trebuie deloc sa te uiti peste umar daca trebuie sa te dai din calea unui vitezoman.




Drum separat pentru biciclete, in paralel cu drumul national 
Am trecut prin multe orasele mici, cu casute frumoase, caluti si pisici si batranei pe bicicleta care scoteau nepotii la plimbare cu bicicleta.





O scurta portiune a fost pe un drum intre tarlale, foarte accidentat, nu stiu ce faceam daca eram cu o cursiera



In Gotha trebuia trecut de o sosea mai mare. Ca sa usureze viata biciclistilor au facut un pod ramificat peste sosea. Avea intersectii mari si indicatoare spre toate directiile, cu tot cu distanta. De aici a fost mult mai bine marcata pista.
Mi-am dat seama ca am timp sa ajung doar pana Erfurt la caderea noptii si am pedalat destul de tare. In total, in cei 75 de kilometri parcursi intre Eisenach si Erfurt, am avut o viteza medie e 18km/h, incluzand pauzele de facut poze. Am facut o singura pauza mica sa mananc, dupa Gotha.






Aici e o zona care se numeste Die Drei Gleichen, dupa cele 3 castele construite pe 3 dealuri.



Unul din ele este renovat










De aici drumul a inceput in sfarsit sa coboare. Pana aici am avut mereu senzatia ca urc usor si vedeam pe GPS ca merg in amonte fata de raurile de-a lungul carora treceam. Drumul de aici pana in Erfurt a fost foarte bun si a avut si cateva coborari. Am mers foarte repede dar deja era seara si imi era din ce in ce mai frig. Nu puteam sa iau geaca din cauza ca eram transpirat, asa ca m-am grabit sa ajung in Erfurt. Nu puteam totusi sa nu ma opresc din cand in cand sa fac poze. Era asa frumos...



Am ajuns la apus in Erfurt si pista de biciclete m-a us numai prin parcuri pana la gara, lucru care mi-a placut foarte mult. Am luat trenul spre Jena. In trenurile regionale in Germania e gratis sa transporti bicicleta, dar nu au suporturi speciale pentru ele, decat sompartimente speciale unde lumea isi arunca bicicletele unele peste altele, un motiv foarte bun de socializare. Nimeni nu se alarmeaza ca ar putea sa-i zgarie cineva odorul, cum am mai vazut pe la noi.