Prin Jena - 15 oct 2011

Planul initial pentru sambata era sa vad Erfurt, dar, cand m-am trezit mi-am dat seama ca nu mai am mancare pentru weekend si duminica o sa fie inchis peste tot. M-am pornit foarte tarziu la drum pentru ca a fost -1 grad dimineata si nu am echipament asa gros.

Dimineata era asa ceata de la rau ca ratele aproape se ciocneau unele de altele.

Am luat-o usor pe drumul de biciclete de pe camp sa ajung la cumparaturi. Norii erau asa jos ca nu se mai vedeau dealurile din jur. Defapt cred ca era ceata care se ridica si devenea nori.

Incet a iesit si soarele si am inceput sa-mi simt iar degetele de la maini.

 Lumea deja era ocupata cu treburi de wochenende (ca in Germania nu se zice weekend).
M-am hotarat sa merg pe unul din dealurile din jur cu bicicleta, dar am plecat abia dupa-masa.

Am pornit pe drumul de biciclete inspre dealurile din estul Jenei. E un fel de drum judetean la inceput, foarte frumos si plin de oameni la plimbare. Masinile merg incet si cu grija. Mi-a spus cineva de aici ca ei nu se grabesc pe drumuri mici, pentru mers repede poti sa te duci pe autostrada.

Drumul apoi capata o bariera care nu lasa decat oamenii si bicicletele sa treaca si intra intr-o mica padure.

Am parasit drumul de bicicleta pentru niste drumuri mici, ce urcau dealul de-a dreptul. La un moment dat drumul se ingusta foarte tare si am nimerit 'pe intrarea din spate' intr-un orasel cu strazi asa mici ca abia aveai loc cu bicicleta.

In spate se vede turnul din varful dealului, unde m-am hotarat pana la urma sa ma duc.

M-am intors la drumul principal, care face o curba larga si ajunge pana in varful dealului. am trecut prin vreo 2 parcari. Prima, mai mare, era folosita de majoritatea oamenilor, care-si lasau masina acolo si se plimbau ci picioarele proprii. Exista si un loc de gratar special amenajat dar nu facea nimeni. Ma gandeam la locurile asemanatoare de la noi, unde se inghesuie sute de burtosi la gratare improvizate si urla maneaua si populara si urca fumul pana la cer. Aici era multa lume cu copii si caini si zmee.
Cineva 'se dadea' cu balonul.

Am continuat urcarea. Putini continuau drumul cu masina si stateau cuminti in spatele bicicletei fara sa claxoneze cand nu puteau depasi. Erau multi oameni cu copii pe drum si cu carucioare.
Am ajuns intr-un final la Fuchsturm, turnul din varful dealului, unde am baut o berica.

Satutul unde fusesem mai devreme

ce se vede din turn

 A venit pana la urma apusul, si frigul si a trebuit sa cobor. Limita de viteza era 30 si lumea chiar o respecta. La un moment dat un sofer a tras pe dreapta si m-a lasat sa trec. Nu stiu daca avea treaba acolo sau doar a vrut sa ma lase sa trec. Oricum nu puteam sa merg prea repede ca drumul era ingust si avea curbe dupa care nu stiam ce gasesc.