joi, 17 martie 2016

Maroc 1: De la Malaga la Algeciras

Am vrut să mergem mai departe. Silviu deja mersese de două ori în Maroc pe bicicletă și îi plăcuse mult, așa că a fost ușor să ne decidem unde. Am rezervat zborul cu degete tremurânde. Era un pas mare pentru noi. Alte țări, alt continent, altă cultură...
Cel mai ieftin, cu bicicletele, era să mergem cu avionul până la Malaga, Spania, și de acolo pe bicicletă până la Algeciras, de unde urma să luăm un feribot care să ne treacă strâmtoarea Gibraltar.
Strâmtoarea Gibraltar...
Suna ca într-o carte de aventuri și ne era puțin frică, dar mai mult aveam fluturi în stomac în așteptarea călătoriei.
În seara din-nainte nu am dormit deloc. Am pregătit bagajele și bicicletele și apoi, în toiul nopții, pe ploaie și frig, ne-a dus Florin la aeroport. A fost prima dată când Rox zbura cu avionul.
De la frigul și ploaia din România am coborât în Malaga la un soare orbitor și peste 20 de grade, și la o încâlceală groaznică de străzi și infrastructură pentru sfânta mașină. Ne făcusem un plan șă ajungem pe un fel de drum european până la Torre Guadiaro, și de acolo să ocolim autostrada pe drumuri mici. Problema era că nu am putu aduce nici butelii de gaz în bagaj și trebuiau luate de la Decathlon, singurul fiind la Palmones, lângă Algeciras.
Speram să putem face cea mai mare parte din drum în prima zi și să dormim aproape de Palmones, mai ales că avionul ajungea la 10 dimineața.
Am ajus buimaci de la nesomn. Am stat mult până am asamblat bicicletele, ieșit din aeroport și găsit un supermarket să luăm de mâncare. Apoi am stat mult la plajă și am mers foarte încet, oprindu-ne mereu, uimiți de mare și de orășelele frumos amenajate. Cel mai mult ne plăceau spațiile verzi, amenajate foarte frumos, cu plante locale, cel mai puțin, șoseaua lată pe care treceau mii de mașini cu viteză și zgomot pe lângă noi.
Am mers foarte puțin în prima zi, mai ales că am tot încercat să ocolim șoseaua pe drumuri secundare. Eram obosiți și transpirați, era seară și erau garduri peste tot. E ilegal să campezi și oricum e doar teren privat. Am oprit la un camping care ne-a jumulit de 18 euro. Never again, am zis!
La camping era plin de rulote, nu era nimeni cu biciclete.

A doua zi ne-am mobilizat și am mâncat kilometrii. Am ocolit podul de autostrada de la Torre Guadiaro prin ceva sat privat. Era steril și trist, plin de terenuri de golf construite peste o rezervație lagunară. Ni se lua de Costa del Sol. Peste tot doar hoteluri, terenuri de golf și garduri. Totul frumos amenajat, dar parcă fără personalitate, fără suflet.
După Torre Guadiaro am terminat cu drumurile mari și ne-am liniștit. Ne-a plăcut mult San Roque, un mic orășel în vârfe de deal, cu străzi abrupte de se ridica bicicleta pe o roată și o priveliște geniala cu Piatra.
Am ajuns pe seara la Pinar del Rey și am hotărât să petrecem noaptea acolo. Era așa de frumos. Pini uriași și arbori de plută peste tot, dar era și o centrală electrică uriașă în depărtare care făcea un bâzâit amenințător.

Ziua 3. Am ajuns repede, pe drumuri mici, la Palmonas. Erau multe dealuri, fără trafic și am urcat și coborât o grămadă prim aer proaspăt și răcoare matinală. Era plin de berze și ne-a plăcut mult. Zona asta părea prietenoasă. La Palmonas era un complex comercial uriaș și am găsit greu Decathlon, dar aveau butelii pe stoc.

Am trecut podul de autostradă și am ajuns în Algeciras. Ce agitație! Feribotul pleca la 12 și ajungea la Tanger Med la 14, aveam timp destul să ajungem la Martil. Doar că nu a fost așa. A întârziat 5 ore nenorocite pentru că era uriaș și trebuia umplut cu tiruri! Așa pățești când nu vrei să dai o tonă de bani pe un feribot rapid. Într-un târziu ne-am îmbarcat. Eram speriați și foarte fericiți. Africa!

ain on plotaroute.com

Peisaj de lângă aeroport

Portocali!

Plaja la Malaga

Copii la joacă

Nu încă o pasarelă!




Vegetație de pe marginea drumului

Aici ar fi un loc fain de pus cortul

Gibraltar!

O mare urcare pe soare

San Roque


Piața centrală din San Roque


Pinar del Rey

Fericiți? Fericiți!



Algeciras

Pe feribot

Ceuta!