aseara am uitat de toate.m-am imbatat mult prea repede din cauza depresiei.canta foarte frumos un om pe scena, la 3 metri de mine si eu...eram pierdut in ganduri.il vedeam pe manson cum canta reflecting god doar pentru mine.se apleca apoi si ne sarutam mult si ud si murdar.si il scuipam cu bere si atat.si mi-a facut placere.
in timp ce ii indemn pe altii la libertate ma afund to mai adanc in mine.si ma chinui sa ies dar negrul ma umple.imi impinge coastele in afara si mi-a strivit toate organele si continui sa merg asa ca un spatiu infinit inchis intr-un corp uman gol, un spatiu in care ratacesc.am momente cand sparg o bucata de carapace si scot un ochi sa vad lumea si o gura sa urlu dar nu ma ude nimeni.am doar patru prieteni vechi si sunt toti ocupati ori cu viata agitata, ori cu trairea tragediei personale, mai mare decat ce tariesc eu acum si decat ma afunda si mai rau.si tu, lumina noua te-ai ascuns.nu e nimic pentru ca mi-a placut mereu intunericul.sau mint?poate il urasc dar am trait atat cu el ca am invatat sa vad si cele mai mici urme de lumina.adaptarea la un mediu nu inseamna ca imi place mediul respectiv, inseamna doar ca refuz sa ma consume ceva, sa omoare copilul din mine.si ma adaptez si nu ma mai sperie nimic si traiesc asa, deficitar.dar pana cand?si cum oare de mi-am taiat penele de zbor?imi cresc pene noi acum si nu pot decat salturi, salturi in intuneric pentru ca nu ma pot inalta pana la lumina zilei.lumina e supraapreciata oricum.sau poate doar zic asta din invidia propriei autolimitari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu