zâmbesc. tocmai la blogul asta nu am bagat poză. e ok. va juge şi poza la destinaţie, adică e doar pentru tine acum. şi prin poză mă refer la desen. ar fi nedrept să nu-l vezi tu prima. da nu e vorba de dreptate aici, pur si simplu stii tu. e foarte interesant sa desenezi faţa cuiva. cu atât mai mult a cuiva cunoscut, mai mult dacă o va vedea. până la sfârşit ajungi să o ştii bine. ai: nas obraznic, sprâncene ca nişte aripi de pescăruş, ochi verzi din anumite unghiuri (cel mai mult îmi place la ei că au un contur mai întunecat la marginea pupilei, care în latină înseamnă păpuşică), ai buze adorabile şi bărbiţă total neofensivă.
atunci când am văzut prima dată faţa asta era drăguţă. are ceva copilăresc şi puţină suferinţă intrinsecă. e acum e frumoasă. na
ciudat că mintea ta m-a făcut să vreau să-ţi desenez faţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu