e o lume bolnava si oarba.si ne spalam ranile in public, avand grija sa infectam si pe altii cu ele.gata!am uitat de unde venim, de la fuga prin padure dupa caprioare, de la foc in pestera, de la moarte rapida si violenta.odata muscam din pestele crud care inca se zbatea si muream la 35 de ani plini de reumatism si fara nici un dinte in gura.acum stam in cur si ne vaicarim.traim 100 de ani.avem depresii, suntem bipolari.ne trebuie prozac si xanax si ritalin.fiecare refuz e o moarte a lumii noastre.ce darcu se intampla?cand am pierdut mandria de animal?cand am inceput sa ne fie mila de noi?e uite ca eu unu ma opresc aici.gata cu autocompatimirea, am treaba.nu prea m-am plans eu vreo data oricum, dar acum realizez ce mici sunt problemele mele, ce mici sunt problemele noastre.un musuroi de furnici.
cum sa fii deprimat cu atata frumusete in interiorul tau si in afara ta?ai idee ce procese trebuie sa aiba loc pentru a putea sa citesti mesajul asta?
mai stii sa apreciezi un zid vechi, o pasare, un lac, un felinar, o betie, o muzica?poti sa vezi ceva frumos langa tine?nu?esti pierdut sau mort.nu mai faci contact.
e patetic sa nu mai faci contact, sa nu te mai intereseze decat porcarii artificiale.
hai sa ne intoarcem la natura, cu privirea macar.ne va da viata.ne iubeste cu toate ca am taiat in ea ca sa stam mai comod
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu