sâmbătă, 8 septembrie 2007

nimenii


dispozitie funebra.asist la moartea si descompunerea dragostei.e bolnava de mult dar am tot sperat ca se face bine.si cu toate ca e o poveste pe care o observ din exterior ma macina pe dinauntru ca un musuroi de termite.ii iubesc pe amandoi.le simt durerea, ratacirea.incep sa nu mai cred ca exista dragoste.incep sa cred ca e doar o telenovela de cacat tot.prostii.exista.se schimba doar pentru ca dupa o vreme orbim.nu mai vedem ce face omu ala de langa noi.ne tratam unii pe altii ca pe obiecte.jucarii frumoase odata care nu-ti mai plac pentru ca ai vazut exact cum sunt facute si te plictiseste.dobitoci.si se instraineaza.se intampla sa se instarineze doar el sau doar ea.celalat sufera.cancer emotional.te mananca incet si nu il poti opri.pierdut pe mare intr-o coaja de nuca.nu poti decat sa astepti sa te ineci.ciudata creatura omul asta.se lupta pana in ultima clipa.se scufunda oriunde ca sa mai salveze ceva.dar moartea e inevitabila.lenta si dureroasa.si toata dragostea care te incalzea odata se transforma in ura pentru ca nu poate pur si simplu sa se evaporeze.sufletul plin de ura neagra si mizerabila iti impinge coastele in afara, iti crapa carnea si iti otraveste mintea.oidee buna e sa te ingropi in munca sau creatie, sa consumi ura aia pe ceva.mie mi-a slvat viata asta cand am trecut pe acolo.nu spera ca trece si nu incerca sa uiti.uitarea e o prostie.decat te arunca in aceleasi greseli idioate.priveste inapoi obiectiv si vezi unde s-a stricat tot.vezi daca ai fost tu cauza sau celalalt.foloseste ura si depresia.lasa-le sa treaca prin tine si transforma-le.sper ca vei trece cu bine.cine stie, poate e speranta, noi speram pana in ultima clipa oricum, oamenii